Apple oferă câteva detalii interesante despre ultimul proiect mare la care a lucrat Steve Jobs – Apple Park

Cunoscuta revistă americană Wired a avut recent privilegiul de a intra în noul campus Apple Park, prezentându-ne cu această ocazie câteva detalii exclusive despre ultimul mare proiect Apple la care a luat parte Steve Jobs, precum și o serie de imagini cu clădirea „inel” și schițele inițiale.

Tim Cook, director general Apple: Apple Park este cel mai mare proiect din istoria Apple

Potrivit oficialilor Apple, Steve Jobs a început să se gândească la un nou campus încă din 2004, când s-a întâlnit cu Jony Ive (șeful departamentului de design) pentru a discuta despre un sediu complet nou. Planurile lui Jobs nu au prins însă contur decât în 2009, când Apple a început colaborarea cu firma faimosului arhitect Norman Foster. Întâlnirile dintre cofondatorul Apple și arhitecții care lucrau la proiect durau între cinci și șase ore pe zi, „consumând o foarte mare parte din ultimii doi ani de viață a lui Jobs.” De fapt, Jobs era într-atât de preocupat de proiect încât știa până și momentul din an când vroia ca lemnul pentru pereții campusului să fie tăiat.

La un moment dat, regretatul cofondator Apple a venit cu ideea de a ridica o clădire sub formă de trifoi sau elice, care să includă așa-zise „păstăi” dedicate îmbunătățirii creativității, muncii inginerilor, relaxării și socializării. Apple nu a ales în cele din urmă această formă de clădire din cauza mai multor factori, cum ar fi aspectul de organ genital masculin pe care l-ar fi avut privită din spațiu. De aceea, Apple Park a sfârșit prin a avea o imensă clădire în formă circulară.

La fel ca și cu orice produs Apple, forma trebuie să fie determinată de funcționalitatea lui. Acesta trebuie să fie un spațiu de lucru unde oamenii sunt deschiși unii cu alții și cu natura, iar cheia pentru aceasta trebuia să fie secțiunile modulare, cunoscute drept păstăi, pentru lucru sau colaborare. Idea lui Jobs era de a repeta aceste păstăi la nesfârșit: păstaie pentru lucrul la birou, păstaie pentru lucrul în echipă, păstaie pentru socializare (…). Acestea ar fi fost distribuite în mod democratic.

Nici măcar directorul general nu ar fi primit o încăpere proprie. Și în timp ce compania era notorie pentru discreția internă, compartimentând proiectele sale pe principiul nevoii de a cunoaște, Jobs ar fi propus o structură mai poroasă, unde ideile ar fi fost mai liber împărtășite în spațiile comune. Nu complet deschisă, desigur – studioul de design al lui Ive, spre exemplu, ar fi fost ascuns cu sticlă translucidă – dar mai deschis decât la Infinite Loop (locul unde se află actualul campus al Apple).

Rămânând în cele din urmă la ideea de a ridica o clădire sub formă de navetă spațială sau „Inel,” cum este cunoscută în interiorul Apple, Apple a reușit până la sfârșitul lui 2010 să aibă proiectul noului campus în linii mari. Astfel, în 2011, cu câteva săptămâni înainte de a pleca dintre noi, Jobs a prezentat noul campus Consiliului Local al Orașului Cupertino. „Cred că avem o imagine a clădirii… celei mai bune clădiri de birouri din lume,” a spus Jobs Consiliului. Acesta a mai menționat în cadrul audierii că dacă orașul american nu îi aproba planurile, Apple își va vinde toate proprietățile pe care le are acolo și se va muta undeva în apropriere, cum ar fi în Mountain View.

Amintindu-și de toamna anului 2011, când era deja la frâiele companiei Apple, Tim Cook a prezentat ultima conversație pe care a avut-o cu Jobs. Actualul director general al Apple a afirmat că s-a întâlnit cu Jobs pentru a urmări Remember the Titans și discuta câteva aspecte despre Apple Park, cum ar fi pe care dintre angajați să îi mute în clădirea principală. Tim Cook își amintește că acea discuție „a fost ceva ce i-a oferit energie [n.r. lui Jobs].” 

Cook își amintește ultima dată când a discutat despre campus cu șeful și prietenul său în toamna anului 2011. „A fost de fapt ultima dată când am vorbit cu el, vinerea dinainte să moară,” a spus Cook. „Urmăream un film, Remember the Titans. L-am iubit, dar am fost foarte surprins că și el aprecia filmul. Îmi amintesc că discutam cu el atunci despre șantier. A fost ceva ce i-a oferit energie. Glumeam cu el că suntem cu toții îngrijorați de unele lucruri dificile, dar îl pierdem pe cel mai important, cea mai mare dificultate.”  

Care a fost?

„Decizia cu privire la angajații care urmau să fie mutați în clădirea principală” și care ar fi trebuit să lucreze în clădirile adiacente. 

Restul articolului ne oferă detalii amănunțite despre proiect și materialele alese de Apple pentru clădirile din Apple Park, precum și, desigur, o prezentare a câtorva dintre problemele inevitabile apărute în timpul lucrărilor de construcție. Una dintre piedici a fost pusă de copertinele care se găsesc acum deasupra geamurilor curbate. Jobs nu a fost un mare fan al includerii lor, însă a cedat în cele din urmă, considerând că sunt cea mai bună soluție de compromis pentru protejarea clădirii de soarele din California. Designerii de la Apple împreună cu arhitecții Foster + Partners au trebuit mai apoi să găsească soluții la probleme precum culoarea și curbura copertinelor.

Jurnaliștii de la Wired au fost curioși să afle care este scopul real al ușilor culisante de la intrarea în clădirea inelară – pentru care Apple chiar deține un brevet:

„Aceasta ar putea fi o întrebare prostească,” am spus. „Dar de ce v-a trbuit o ușă de sticlă pe patru etașe.”

Ive a ridicat o sprânceană. „Ei bine,” a spus el. „depinde de cum definești necesitatea, nu-i așa?”   

În fine, designerii și arhitecții care lucrează încă la campus consideră că rezultatul final reprezintă viziunea pe care Steve Jobs a avut-o în toți anii în care a lucrat alături de ei. Potrivit lui Foster:

Aș spune că imaginea de ansamblu nu s-a schimbat deloc. Dacă Steve ar putea să reapară, ar fi la fel de convins ca și atunci când a văzut-o pentru ultima dată ca schiță. Ar găsi câteva detalii care nu au fost rezolvate în timpul vieții sale, dar cred că le-ar aproba.

Per total, articolul de pe Wired merită citit, întrucât el ne mai oferă informații cam despre fiecare dintre elementele principale ale clădirii inelare, începând cu scările și ventilarea și încheind cu clanțele, fonturile textelor din lifturi și nu numai. Potrivit lui Ive, „Aceasta este casa  oastră și tot ce vom face în viitor va începe de aici.”